Infecția cu virusul hepatitic B

Virusul hepatitic B

Virusul hepatitic B (VHB) este cel mai cunoscut și cel  mai complex dintre virusurile hepatitice. Virusul este transmis de la o persoană la alta prin sânge, spermă sau alte lichide corporale.

Hepatita B reprezintă o infecție virală care afectează ficatul fiind una dintre cele mai întâlnite probleme de sănătate la nivel mondial.  Deși în unele cazuri sistemul imunitar are capacitatea de  a lupta cu virusul hepatitic B, există situații când boala devine cronică.

TIPURI DE HEPATITĂ B:

• Hepatită B acută durează mai puțin de 6 luni, iar sistemul imunitar are capacitatea de a lupta împotriva virusului. Astfel acesta este eliminat din organism.
• Hepatita B cronică durează mai mult de 6 luni, uneori pe toată durata vieții. Motivul este legat de faptul că sistemul imunitar nu poate lupta cu infecția și uneori pot apărea complicații care pun viața în pericol, precum ciroza hepatică sau cancerul hepatic.

Transmiterea Hepatitei B

Cele mai frecvente modalități de transmitere a virusului hepatitei B sunt:

• Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată (cu parteneri heterosexuali sau homosexuali), prin lichid seminal, vaginal sau menstrual;
• Prin refolosirea seringilor și acelor;
• În timpul intervențiilor stomatologice, medicale sau chirurgicale, în cazul în care ustensilele au fost contaminate și nu au fost sterilizate corespunzător;ț
• Prin transmitere parentală de la mamă la făt, totuși nou-născutul poate fi vaccinat pentru a preveni apariția infecției cu virusul VHB.

 Purtătorii cronici de VHB reprezintă un rezervor de infecție.

Infecția începe cu o perioadă de incubație de 40-180 de zile, în timpul căreia virusul se multiplică și se răspândește fără a determina simptome.

Urmează faza prodromală cu apariția simptomelor,iar după 3-10 zile urina se închide la culoare și apare icterul.

Semnele și simptomele Hepatitei B

• Anorexie severă;
• Alterarea stării generale;
• Greturi și varsături;
• Febră;
• Dureri în hipocondrul drept;
• Erupții urticariene și artralgii;
• Urini închise la culoare;
• Icter;
• Ficat mărit și sensibil;
• Oboseală.

Deoarece semnele întârzie să apară în cazul Hepatitei B, iar cea de tip cronic are o dezvoltare lentă, cele mai multe persoane nu știu că sunt infectate.  Din acest motiv analizele de rutină au un rol important în depistarea bolii din stadii incipiente.

Investigații, Diagnostic și Tratament

În faza incipientă hepatita poate fi diferențiată de alte boli prin creșterea marcată a transaminazelor (TGO, TGP), fosfatazei alcaline, a bilirubinei în urină, iar imagistic este necesară ecografia hepatică. Ulterior se fac teste serologice: Ag Hbs, Ag HBe, viremia, etc.

Pentru hepatita B nu este un tratament specific.Trebuie evitat alcoolul, deoarece poate accentua lezarea hepatică. În forma cronică se recomandă imunoprofilaxia alături de medicamente antivirale. Toate acestea reduc riscul cancerului hepatic și încetinesc dezvoltarea cirozei hepatice.

Profilaxia hepatitei B constă în  vaccinarea copiilor și a adulților, iar nou-născutului din mama pozitivă i se administrează o doză de vaccin în primele 12 ore de la naștere și celelalte 2 doze în decurs de 6 luni.

Ce ar trebui să fac dacă am fost expus la virusul Hepatitei B?

Fă-ți o programare la un medic infecționist sau gastroenterolog. Infecția cu virusul hepatitei B poate fi prevenită dacă persoanei care a fost expusă la virusul hepatitei B i se administrează o doză de vaccin  în primele 24 de ore de la expunere.

Există și purtători cronici asimptomatici. În unele cazuri, în special  la adulți, virusul dispare fară tratament. Persoanele vindecate devin imunizate pentru restul vieții.